România colectivă

Arde suflet, arde trup,
Arde inimă și gând;
Limbi de foc ne-aprind în grup
Și ne mistuie pe rând.

Plâng părinți după copii
Ce-au căzut la zarul sorții;
Doamne, apără-i pe vii
Și ne mântuiește morții!

Tot ce-avem suntem doar noi:
Și blestem și îndurare;
Noi ne suntem și eroi
Și călăi la drumul mare.

N-avem lacrimi câte-am vrea
Să ne plângem încercarea,
Dar avem cu toții-o stea
Ce ne luminează calea:

Generații de părinți,
Mândri că noi le-am fost fiii,
Ce ne mustră dintre sfinți,
Că ne îngropăm copiii

În acest iubit pământ
Strâns cu sânge și sudoare.
Azi – prin faptă și cuvânt –
După greaua-ne-ncercare,

Cei ce plângem, dar trăim
Să ne facem datoria:
Să-nvățăm din nou sa fim
Toți români, în România!