Întâlnirea anuală cadet de România, ediția 2016

Ne-am obișnuit de câțiva ani, ca înaintea sarbatorilor de iarnă să facem o întâlnire a membrilor comunității online a cadeților de marină comercială din România. Să ne împărtășim din realizări, din ce ne-a mulțumit sau nu în anul ce se incheie, ce voiaje am mai făcut și pe unde… și de fiecare dată întâlnirea a cunoscut oameni noi. Fără nicio excepție, la fel cum niciodată nu am fost mai mulți de 10… cu o excepție, atunci când surprinzător la modul plăcut, ceva staff mare din CNR ne-au onorat cu prezența. Le mulțumesc încă o dată pentru participare.

meeting_febr2015

No, fu bine atunci, fu bine și acum și chiar nu sunt supărat pe cei ce au ales ori chiar nu au putut să participe. Dee, sărbători, shopping, vacanțe… și nouă ne arde de întâlniri. Mi-aș fi dorit să participe măcar Raluca – nu a fost și am ajuns astfel la primul eveniment fără reprezentare feminină. Pentru ea chiar aveam un cadou iar voi să nu uitați să o felicitați pe 24. Decembrie, normal! E aniversarea ei 🙂

Anul acesta nu am avut nici cadeți la întâlnire, prin urmare întâlnirea anuală cadet de România fără cadeți. Nu că ar fi ajuns toți ofițeri și urlă crewing-urile după cadeți precum lupii la lună. Nu, ei doar au ales să nu participe. Poate au impresia ca această întâlnire ne aparține precum AGA unei mari corporații. Nimic mai greșit și să vă explic: încă de la prima adunare „obștească” din vremurile în care ideea cadet de România începea să prindă formă, aceste întâlniri au scopul de a socializa cu colegi de breaslă, de a comunica pe diverse teme specifice, de jos în sus și de sus în jos pe scara ierarhică, dar fără a se ține cont de aceasta. Adică liber și democratic, ceea ce la vapor nu întâlnești, adică să pui întrebări fără să fi luat in bășcălie sau să îți fie teamă că… știu eu ce.

De această dată am fost cel care îi cunoștea pe toți, ceilalți aveau să se cunoască cu această ocazie. Mă bucură cand reușesc sa creez legături. Unele țin, altele nu, dar asta este viața. Pe jumătate din cei prezenți i-am cunoscut prin intermediul comunității, pe alți doi dintre ei în facultate, un altul mi-a fost cadet în ultimul contract. Îmi doresc să îi am aproape și în anul ce vine, pe toți dintre ei. Căci anul viitor este unul important pentru mine, în plan profesional, dar și pentru comunitate întrucât vom lansa la apă un nou proiect. Minim!

meeting_dec2016

Paul, un temerar despre care vă voi vorbi mai multe îndată ce proiectul nostru va prinde o formă bine definită. Daniel ShorePass, cum îi spunem noi, este cel ce s-a luat puțin la trântă discuții cu CERONAV și ANR, iar în urma unor articole pe blogul lui, ceva lucruri (a se citi hârțoage strategice) s-au mișcat de prin niște sertare, unde erau „uitate” (bănuiala mea ca tot strategic) de domnii și doamnele birocrați. Ionuț este proaspăt ofițer punte, un tip muncitor și care își merită locul pe navă. În capătul mesei, Claudiu, șef mecanic, un tip prea fain și mai mult nu dau din casă. Pe subsemnatul îl cunoașteți, banuiesc că nu mai e nevoie de vreo prezentare și la fel pe cel din dreapta mea, Vlad, co-fondatorul cadet de România. Fane e coleg de promoție cu noi, am rămas în strânsă legătură și chiar dacă șansa nu i-a prea surâs în ultima vreme, am încredere ca lucrurile se vor schimba în bine.

Aproape toți cei de mai sus ne „rupem” oasele pe mare și vapoare. Însă lucrurile nu se opresc aici și mai toți ne străduim să facem mai mult pentru ceea ce înseamnă navigatorii romăni. Unii dintre voi vă amintiți că vaporenii înainte de ’89 erau cu bufurile. Am observat că acum mulți vorbesc nonșalant, ca despre meteo despre cum dădeau bufurile în vremurile acelea și ce ocupație de soi era asta. Dar nimeni nu spune despre ce cafteli încasau dacă îi adulmecau băieții de la miliție. Eee, lucrurile s-au schimbat în ultimii treij’ de ani și am ajuns în faza în care vaporenii cu bufurile de atunci, ne conduc astăzi de prin politic sau funcții cheie în țippingul și kruingul românesc, astfel că s-au întâlnit până și cazuri de batjocură în rândurile acestea. Oare acesta să fie unul din motivele pentru care lucrurile stau așa?

Deși anevoios, lucrurile se mișcă și avem speranța că vom reuși să le ghidăm către direcția favorabilă nouă, a celor ce ne desfășurăm acum activitatea pe mare. Cred că asta nu înțeleg cei în mâinile cărora stau frâiele acestui sistem, că noi suntem cei ce merg pe mare și că fără munca noastră ei nu au nimic. Absolut nimic altceva decât un minister, un ANR, un CERONAV și ce saçmalık mai au ei, dar fără marinari le cam dispare mare parte din obiectul muncii.

Pe de altă parte și noi ar trebui să înțelegem mai bine că trebuie să fim mai uniți și mai fermi atunci când vine vorba despre drepturile noastre. Cât de interesați suntem în general, s-a văzut prin prezența de aseară. Eu personal nu am pierdut nimic, ba mai mult am câștigat o seara faină în prezența unor marinari adevărați, a unor prieteni. Aaa, și am aflat ce înseamnă două (lumini) verzi peste alte două verzi. Dacă a ajuns Claudiu – singurul mecanic prezent – să ne povestească despre lumini, puteți să vă închipuiți ce ne-am mai distrat.

Că tot avem verde, ne îndreptăm cu pași repezi către 2017, an în care mi-am propus să pășesc cu fruntea sus, dar mai ales cu speranța că lucrurile se vor îndrepta sau că măcar vor începe să ia o alură cu vântul – vântul schimbării în bine.

Vreau să vă mulțumesc tuturor că faceți parte din comunitatea cadet de România, și vreau să cred că sunteți mândri că sunteți navigatori români, dar mai ales să nu uitați să ne faceți cinste pe unde mergeți în lume.

Vreau să le mulțumesc profesorilor mei, comandanților care m-au suportat atâtea contracte (unii mă vor mai suporta în continuare 🙂 ); vreau să le mulțumesc colegilor cu care am lucrat, colegilor de aici de la cadet de România, și în speranța că nu am omis pe nimeni, vă doresc tuturor, indiferent cu cine ați votat pe 11 Decembrie, sănătate și succes în tot ceea ce întreprindeți, voiaje unora dintre voi și voiaje bune celorlalți, Sărbatori Fericite și să ne vedem cu bine în Noul An.

UPDATE: Merită să citești și articolul acesta dacă tot ai ajuns până aici.

Lasă un comentariu