Femeile pe mare

Tocmai ce am încheiat prima săptămână de cursuri pe anul acesta, la o cafea, împreună cu două colege și bune prietene în același timp. Și nu ai cum, atunci când la masă sunt cel puțin doi navigatori, să nu discuți despre mare, experiența din voiaje sau chiar periplul pe la agenții. Cumva, la un moment dat, a venit vorba despre femei pe mare, in general.

women seafarerAstfel, dacă am face abstracție de personalul feminin de la bordul navelor de tip pasager/ferry, unde și colegele mele și-au câștigat pâinea până acum, putem spune că încă sunt rare cazurile când întâlnești o femeie la bordul unei nave și suntem departe de momentul în care să muncim cot la cot deopotrivă bărbați și femei. Nu mai vorbim de departamentul mașină.

Și pe vremea când noi românii aveam flotă, întâlneai femei pe mare. Ici, colo câte o asistentă medicală într-un echipaj de 40-50 de persoane. Astăzi numărul lor a crescut considerabil și, în ciuda faptului că sindicatele din domeniul maritim sunt în permanentă alertă în ceea ce privește acest aspect, companiile și-au adaptat managementul intern și regulile de la bordul navelor din flota proprie, nu de puține ori întâlnim cazuri de hărțuire sexuală.

Pe de altă parte mai e problema aia de discriminare sau… cât de capabile sunt femeile să îndeplinească anumite sarcini pe care până nu demult le făceau bărbații. Că ieșea mai bine, că mai prost, era treabă  de bărbat, dom’le! Și spun asta deoarece sunt mulți misogini ce nu pot accepta ideea femeii pe mare Sau la navă. Eee, iată că istoria ne-a dovedit că se poate, iar Vlad a scris despre asta în urmă cu ceva vreme.

Nu în ultimul rând și din păcate, și nu vreau să deschid vreo cutie a Pandorei, cele două situații se întâlnesc chiar și atunci când o femeie calcă pragul anumitor agenții de crewing în postura de a-și căuta un job. Dacă  aceasta se mai află și la începutul carierei, atunci este chiar descurajant.

Aș vrea să aflu și părerea voastră, cum priviți voi viața la bordul navei cu o femeie într-un echipaj de bărbați. Vi s-ar părea deplasat să primiți ordin de la o femeie sau chiar ca o femeie să vă arate ce aveți de făcut și cum să duceți un job la bun sfârșit? Cunosc cadeți care, după anumite experiențe, și nu neapărat unele foarte urâte, au renunțat la acest domeniu în favoarea unei meserii acasă. Și la fel sunt femei care în aceleași condiții nu au renunțat. Să fie atunci asta o prejudecată? Știu că avem și fete în comunitatea noastră și mi-ar place să ne povestească cum s-au integrat, cum au fost tratate, dacă au fost cazuri de discriminare, etc.

Lasă un comentariu