Corect, incorect sau românește?

Sunt navigator, așadar, indiferent de funcția pe care o am la bord, sunt din breaslă și nu vorbesc ca unul care lucrează la *Cimentul Medgidia și a auzit povești marinărești la vreo beție aseară, iar azi nu e sigur dacă le-a auzit ori le-a visat, deși încă îi este vag ce a vrut colegul de pahar sa spună prin ruliu. Lăsând la o parte tangajul ce l-a încercat în drumul spre casă și faptul că se deplasa precum velierul cu vântul din prova, experiența mea este un fleac pe lângă cea a „balenelor” și „rechinilor” din domeniu. Au fost și vremuri mai bune, au fost și vremuri, poate, mai puțin bune. Păcat mare este atunci când nu învățăm nimic din vremea ce trece peste noi.

Astfel, ne aflăm în secolul XXI, la o distanță de multe cincinale de la așa-zisa revoluție și în vremuri în care, vrem sau nu vrem, mai vedem și noi cum se fac lucrurile prin ograda vecinilor. Na, și atunci când erai mic, indiferent cât de șmecheră era jucăria ta, tu o vroiai pe a celuilalt copil. Că ți se părea mai colorată sau că țiuia mai tare, te atrăgea mai mult. Doar că, în cazul nostru, jucăria noastră chiar nu e deloc nici mai colorată și nici nu țiuie mai tare (poate doar un țipăt de disperare) iar noi râvnim pe bună dreptate la jucăriile vecinilor noștri. Mai primim din când în când ceva nou, ne mai calmăm puțin, dar și asta până când observăm că celălalt se bucură demult de altceva. Ați ghicit, o jucărie și mai șmecheră. Cu alte cuvinte, ca să mai las „șmecheria” să se odihnească, noi suntem ciuca Europei și a întregii lumi civilizate, suntem locul în care dacă ajunge ceva nou, ceva ce alții nu au, este vreun medicament ori vreun leac pe care au nevoie sa îl testeze însă nu vor sa o facă pe ai lor. În rest…

Deși ești român și ar trebui sa îți pese, nu am să-ți povestesc despre cum ești tratat în magazin de vânzătoare, chiar dacă el sau ea au, cel mai probabil, mai puține clase decât tine și chiar dacă sunt acolo în slujba ta. Aaa, stai că în zilele noastre și lucrătorul comercial (așa cum este definit în CAEN) are facultate, și poate fi chiar fostul tău coleg. Nu este o rușine să lucrezi ca vânzător, dar este o realitate dură și una pe care mai nimeni din cei responsabili nu vrea să și-o asume în momentul în care tu ești pregătit pentru altceva.

Anyway, azi ieri am fost la ANR. O debarcare scurtă. Adică așa văd eu că ar fi trebuit sa fie: merg acolo, îi spun doamnei ce mă „doare”,  îmi procesează actele, plătesc la ghișeul unde măruntul stă întotdeauna pe tejghea, revin și gata. Adică exact cum se întâmplă și în realitate DUPĂ CE PIERZI O JUMĂTATE DE ZI! Cel puțin!

Ok, apreciez noul sistem cu bonuri de ordine și banda de pe pardoseală care definește limita de discreție (asta cu discreția fiind o altă mare problemă pe meleagurile noastre), dar totuși: de ce trebuie să pierd o jumătate de zi pe acolo pentru 4 minute cât durează toată procedura?

În condițiile în care acest sistem nu este unul nou ci este implementat de ceva vreme în ANR și de cel puțin doi ani aștept cu ochii în lacrimi un număr decent de la aparatul acela, stau și mă întreb prin urmare, oare sunt singurul nemulțumit de această stare de fapt? În zadar! Și este mult dacă mă așteptam ca după atâta vreme  în care frecatul mentei pe scarile ANR a scris parte din istoria instituției, această problemă să se rezolve? Iar asta în condițiile în care merg acolo pe timpul și pe banii mei. Nu este vreun serviciu gratis ori subvenționat de stat, deci…

Imediat după sosirea din voiaj, am ales să merg în vacanță cu familia într-o țară cu adevărat europeană. Nu una din cele asaltate de ISIS & Co, ci una care, pentru moment, se bucură de pace. Ei bine, am avut tangență deopotrivă cu vânzătoarea de magazin dar și cu funcționarul public de acolo. Deși lucrurile se mișcă mult mai bine la ei, nu funcționează perfect; și totuși, în momentul în care există o problemă, nu tu ești cel care „plătește” pentru ea.

Îmi povestea cineva de curând că s-a trezit cu poprire pe contul bancar deoarece nu și-ar fi plătit nuș’ ce impozit. Mergând la fisc să vadă despre ce este vorba, i s-a spus că din cauza unei erori de sistem s-a ajuns la asa ceva. Ups! Say what?!

Vuiește presa zilele acestea referitor la faptul că s-a promulgat legea privind votul prin corespondență. Interesant este că pe marinari nu am auzit sa îi întrebe cineva dacă vor să voteze, așa cum se întâmpla înainte de cincinalele de mai sus.

Fie cadet, ofițer sau nebrevetat, ești marinar, dar mai întâi de toate ești român iar de acum încolo vei citi aici si despre astfel de lucruri. Am să opresc acum această înșiruire de care, cel mai probabil, te-ai săturat deja și tu.

Vreau în schimb să te întreb cum ți se pare treaba asta făcută la noi?

[yop_poll id=”1″]

3 gânduri despre “Corect, incorect sau românește?

  1. Salut, am sa fiu direct, iar scopul parerii personale nu este de a da o replica, ci de a incerca sa intelegi mesajul meu.
    Toata lumea vrea o schimbare in mai bine, insa cel mai usor poti incepe cu tine, prin a renunta la acest vocabular „pe romaneste” daca vrei sa vorbim cu ghilimele, si acest limbaj romano-englez interpolat in textul tau expus mai sus.
    Asa cum si multi alti membrii sunt creativi in modul lor de expunere a unor puncta de vedere, hai sa incepem cu noi insine, in a ne imbunatati cel putin scrisul si modul de expresie.
    Per total, nu gasesc interesant nimic din intamplarile tale mentionate mai sus, probabil si multi altii cred la fel. Repet,nu am avut scopul sa fiu rau intentionat, dar hai sa fim mai profesionisti, si iti adresez tie acest indemn, pentru ca precum si tu ai zis, esti un navigator/ probabil ofiter si nu unul care lucrează la *Cimentul Medgidia. (chiar daca nu era nevoie de o comparatie cu un om care probabil nu a avut alte posibilitati). Tot respectul.

  2. Tot ieri, si eu pe la ANR. Am ajuns la 8:50, am plecat la 14:10 . Ce am avut de facut? O debarcare si un endorsment pentru familiarizare tancuri. Timp la ghiseu? 10 minute, maximum. Si asta pentru ca multi „si-au bagat picioarele” si au plecat de la coada.
    La un moment dat izbucnise un domn la functionarele de acolo…era a doua zi cand era. L’am inteles pe de-o parte….

  3. cu referire la ANR, nici acest sistem cu bon de ordine,nu este foarte prompt…tinand cont de faptul ca intr-o ora doar 10 persoane au avut sansa sa ajunga la unul din ghisee…din simplu fapt ca atunci cand prezinti actele la ghiseu si primesti confirmarea ca sunt OK, trebuie sa mergi la caserie, iar doamna de la ghiseul unde ai fost cu actele stopeaza activitatea, asadar ai de asteptat pana ce persoana dinainte si-a platit taxa necesara la caserie si apoi isi termina operatiunea la ghiseu… insa cu toate astea… „cu rabdare treci marea”…..

Lasă un comentariu