Meserie frumoasă – sfârșit tragic

Am scris când doi scafandri ARSVOM au dispărut în urma intervenției pe epava navei turcești MEDY, eșuată la câteva mile de portul Constanța, am scris atunci când un marinar de pe o pilotină aflată în serviciu în Portul Constanța a căzut în apă și am tot scris despre pericolele la care noi marinarii ne expunem, prin natura job-ului pe care îl îndeplinim la bordul navelor, iar ceea ce s-a întâmplat duminicâ este încă o dovadă că meseria noastră cere determinare, curaj, este cu adevărat riscantă iar uneori se ajunge la sacrificiu.

Din ce cunoaștem în momentul de față: doi marinari de la bordul unui petrolier deținut de o companie grecească, Aegean Oil, au murit în urma unui „atac militar aerian de origine necunoscută”.

„Libienii au vrut să urce la bord înainte să lase nava să intre în port, dar căpitanul grec nu s-a supus ordinelor şi a stins toate luminile pentru ca nava să nu poată fi văzută”… „intrând într-o zonă militară interzisă” ne relatează la cald anteniștii. Iar cele două avioane ale armatei libiene nici nu mai văzut nava, însă o rachetă s-a ambiționat și a nimerit-o, aș spune eu.

Una peste alta, cunoaștem cât de zeloși sunt grecii și nu exclud variantele în care comandantul navei (și nu căpitanul, așa cum se exprimă unii dobitoci de media scrisă sau tv) să fi luat vreo decizie nesăbuită. Însă, ca navigator, mi se pare trasă de păr ideea de a stinge luminile navei pentru a nu fi observat. Come on, e ca și cum am dori să vorbim  despre corăbii medievale, pentru că doar atunci navele erau văzute doar cu ochii iar marinarii aveau probleme de o cu totul altă natură decât cele din zilele noastre. Dar va mai trece puțin și vom afla cu lux de amănunte ce s-a întâmplat acolo; până atunci ne mijim ochii, așa cum ne-am obișnui,. la supoziții lansate de presă doar de dragul de a lansa o știre.

Îmi amintesc de atunci când avionul ce transporta organe în vederea efectuării unui transplant și la a cărui manșă se afla Adrian Iovan s-a prăbușit în Apuseni. Toată presa din Romania a bălăcărit noaptea târziu până la o oră la care putin rezistau; acum, când un tânăr marinar român și-a dat viața departe de țară, e doar o șrite trecătoare iar media mai pomenește despre acest lucru doar când se mai găsește câte un update iar ce este mai important e primul ministru plagiator și toată clica din politicul românesc, majoritatea cercetați penali, unii chiar umflând randurile pușcăriilor. Nu mai vorbesc de ProTV unde capul de afiș îl țin bețivii, popi-criminali-autodenunțători, criminali-sinucigați, și tot felul de astfel de specimene.

Primul lucru care mi-a venit în minte la aflarea detaliilor acestei știri a fost faptul ca am navigat împreună cu tatăl meu, la bordul aceleiași nave. Din ce am citit, corpul lui Eduard Curduman, marinarul roman care a murit în urma impactului rachetei lansate asupra navei petrolier, ar fi fost recuperat din apă chiar de către tatăl acestuia, fitter pe aceeași navă. Poate să fie doar un detaliu pentru a face articolele sa spumege de like-uri si vizualizări mergând până la greaua încercare de a-ți vedea copilul murind în fața ochilor tăi. De fapt grea este doar încercarea de a ne imagina un astfel de tablou, restul e cumplit.

Cert este că multți dintre noi am facut o pasiune din această meserie, dar uneori această pasiune poate fi fatală și nu este nimic neadevărat în vorba aceea ce spune că pe mare ști cand pleci (mai nou și în multe cazuri nici asta), dar nu ai de unde ști când te întorci iar uneori dacă te mai întorci. Cât de pregătiți suntem pentru astfel de momente? Inutil de discutat. Este tragic și nu vreau să supăr pe nimeni, dar priviți înapoi în istorie și veți vedea că navele maritime comerciale au fost ținte în foarte multe războaie, fie ele chiar și implicate de către propriile națiuni și organizate in convoaie pentru a îndeplini diferite misiuni.. Cine nu știe asta înainte de a se avânta pe mare, „orbit” de venituri așa-zis mari, that’s it!.

Vreau doar să îmi mai exprim profundul sentiment de îndurerare față de încă un eveniment nefast petrecut în breasla din care facem parte și condoleanțe familiei și celor care l-au cunoscut pe Eduard.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Lasă un comentariu