Sange Albastru

Umbla un zvon cum ca „sangele apa nu se face”, si nici nu are cum. Cel putin nu apa chioara, asta e clar. Nu voi explica aici de unde provine expresia “sange albastru”, informatie deosebit de interesanta pe care am descoperit-o in timpul liceului, ci ii voi da un cu totul alt sens, cel putin la fel de fascinant.

Noi navigatorii ar trebui sa simtim cel mai bine sarea. Noi ar trebui sa simtim cel mai bine oceanul, apa sarata.

Asa cum marea devine capricioasa, tot astfel si navigatorii (cel putin odata in viata) au cate o etapa mai “furtunoasa”. Si noi “ne montam”, “ne agitam” si “facem spume”. Totusi aceste etape, episoade, sau valuri ale vietii ar trebuie sa ne faca mai intelepti.

Este un drum greu si anevoios, un drum contemporan cu generatia noastra, pe care il simtim cu totii inca din perioada facultatii in incercarea de a rezolva problema cadetiei. Da, este o problema. Desi ne vedem uneori nedreptatiti, luptand contra unui sistem corupt si vicios, ar trebui sa fim obiectivi si sa recunoastem ca si ceilalti, non-navigatorii, profanii marii au probleme. Chiar probleme existentiale, iar cei putini ce reusesc sa rezolve problema, sa ajunga la rezultatul ecuatiei nici macar nu se apropie de satisfactiile ce ni se pot oferi noua, celor sacri in ale marii. Da, experimentam gustul sarat, care ar trebui sa ne provoace sete de cunostinte si sa ne faca mai ambitiosi. Simtim si gustul amar, pentru ca altfel, nu am putea sa apreciem restul. Oare posibila recompensa ce ne asteapta dincolo de problema, nu ar trebui sa merite? Poate ca asta este testul andurantei de fapt. Aici se face prima triere in “a fi sau a nu fi”… navigator.

Vedem o tragedie in a absolvi o universitate maritima (intentionat cu litere mici, pentru ca nu fac nominalizari sau discriminari) si a deveni lucrator comercial sau ospatar, fara a lua in calcul ca si studentii universitatilor de drept, economie, etc. sfarsesc la fel (sau cel putin o mare parte din acestia). Ma uitam zilele trecute la un documentar despre oameni celebri, oameni importanti, oameni de succes si vietile lor anterioare – de oameni simpli. Actori ce au dus o viata de mizerie, in familii destramate si pline de suferinta inainte de a deveni milionari. Oameni carora nu le-a venit totul pe tava, ci au cunoscut ambele laturi ale vietii. Este adevarat ca dificultatea vine atunci cand de mic ti se ofera totul “pe tava”, parintii iti ofera chiar mult mai mult decat ai nevoie, pentru ca ulterior sa vina partea neplacuta. Intotdeauna coborarea este mai dureroasa decat inaltarea. Durerea de noada e una foarte neplacuta… Este firesc. Poate vi se pare ca directorul ANR-ului, spre exemplu, s-a nascut pe acel scaun, sau a fost asezat acolo de catre parinti. Ati fi surprinsi sa aflati ca chiar a fost un student exemplu in facultate (la care cu siguranta multi se uitau chioras) si un copil deosebit, provenind dintr-o familie foarte modesta. Sunt si exemple de fosti colegi de-ai mei care nu apareau nici macar la examene, aveau masina personala, pesemne cumparata cu banii de alocatie, dar dupa absolvire au ajuns (prin mijloace mai mult sau mai putin proprii) la companii de top si pot face misto oricand de cei care s-au spetit sa ia burse de merit. Nu spun ca nu sunt posibile ambele variante. La fel, oameni si oameni, ce se supraestimeaza si intorc capul cand dau de tine pe strada pentru ca tu esti “un nimeni” fara relatii, sau directorul Ceronav-ului care mi-a spus “saru-mana” pe strada, mie unei fete oarecare, doar pentru ca sunt om. Asadar caracterul nu tine de functia ocupata, si nici de institutia absolvita. Nici pe departe. Tine de fiecare, de educatie, de capacitatea de a discerne intre bine si rau a fiecaruia dintre noi.

Tot asa, vointa, perseverenta, ambitia ne sunt caracteristice pe un grafic ce ne apartine. Nu suntem egali, sau mai bine zis, unii sunt “mai egali” decat ceilalti, dar cat de repede ne dam batuti depinde de noi.

Atunci cand ai ambitie, este posibil sa ai 10% sanse de reusita. Dupa primul an dificil este la fel de posibil sa renunti. Odata ajuns acolo, “you are 1 year shorter” (imi cer scuze dar in romana nu are acelasi impact) si cu 0% sanse. Si acum vine intrebarea: TU ce ai alege? I take the 10%. Mult mai dificil, si al dracu de dureros, dar e de nenumarate ori mai mult decat 0. De fapt, dupa matematica mea, este de o infinitate de ori mai mult decat 0. Pentru ca pe 0, de ori cate ori l-ai inmulti, tot ZERO da. Asta e zero al nostru, mereu negativist. Si cu un catralion daca il iei la tranta, matematic, el se incapataneaza si da tot… zero. Tot de aceea nu toti reusim. Este normal sa fie asa. Legile naturii, selectia naturala, personalitatea alfa, gandirea pozitiva, trebuie sa mai continui enumeratia? Dintr-un milion de soldati ce pleaca la lupta, 100 vor fi eroi, iar restu’ pana la un milion mortaciuni. Este o exprimare ciudata, dar restu’ care nu lupta nu sunt nici macar atat. Nu sunt nimic, nici soldati pentru ca nu hotarasc sa lupte, nici morti pentru ca nu au incercat si nici eroi pentru ca nu au invins. Sa fie fericiti ca i-am bagat eu in seama de dragul exemplificarii.

Asadar unii se pierd inainte de a lua decizia referitoare la lupta. Altii se descurajeaza pe parcurs. Dar eu vreau sa cred ca luptam si facem tot ceea ce putem noi pentru a obtine ce vrem. Da, daca vrem.

Pe mare avem de-a face cu tot felul de oameni, ceea ce face parte din farmecul vietii de vapor. Este un farmec, pentru ca ne dezvolta, sau cel putin asa ar trebui. Am trecut prin multe situatii limita, la care nu as fi crezut sa fac fata, au fost momente cand am fost umilita, cand am fost jignita, desconsiderata, momente cand am fost iubita, momente cand am fost respectata. Apoi acele momente cand am fost respectata s-au transformat in zile, apoi zilele s-au transformat in saptamani, apoi in luni… Apoi m-am uitat inapoi si mi-am dat seama ca exact momentele limita, momentele grele, si oamenii infecti m-au dezvoltat. Si le multumesc pentru ca m-au facut sa devin cea de astazi. Da, este greu sa fii cadet, da, este greu sa fii la inceput, dar tocmai asta e ideea.

Stiati ca omul, are acelasi procent de sare ca si Oceanul? Unii cred ca este o dovada a teoriei evolutioniste. Eu cred ca este dovada asemanarii … Cum suntem schimbatori ca marea, cum ne involburam, cum suntem capabili sa starnim furtuni, dar totdata sa oferim calm, liniste, etc. Marea nu da nimic fara sa ia. Trebuie sa fim constienti de asta cand ne alegem drumul asta. Este o amanta perfecta, care te seduce si te face sa suferi. Si nici macar nu glumesc.

Unii vor intelege, altii nu. Unii vor deveni navigatori, altii nu. Unii vor fi respectati fara sa pretinda asta, altii nu. Unii vor avea sange, altii vor avea… sange albastru.

Lasă un comentariu