Generatii in oglinda

Oportunitatea prezentului articol a reieșit în urma participării la mai multe discuţii/dezbateri privind diferenţele dintre „actuala” generaţie de navigatori – absolvenţi ai şcolii „moderne” de marină sau de după ISM încoace, şi generaţia de navigatori „clasici” – pentru care ISM însemna Regulament de Bord plus simţul marinarului şi buna practică marinărească.

Am ales Codul ISM ca reper, deoarece acesta a fost acceptat iniţial în anul 1997 de către ţara noastră, cam în aceeaşi perioadă în care flota naţională apucă deja calea unui viitor sumbru, iar până în anul 2002, când au fost acceptate amendamentele acestuia, deja flota naţională era aproape inexistentă. Pe lângă sporirea siguranţei vieţii omeneşti pe mare, s-a schimbat oarecum viaţa de zi cu zi de la bordul navelor dar oricât de mult va evolua industria maritimă, meseria noastră va rămâne aceeaşi, doar modul în care o vom practica, este şi va fi într-o continuă schimbare. 

Când spunem „clasici” ne referim la navigatorii formaţi pentru această flotă şi care au apucat să navige pe navele acesteia, cei ce au trăit „Golden Era” navigaţiei române, cu echipaje full româneşti. Aceştia, din punctul meu de vedere, au încheiat primul şi ultimul capitol de cultură şi tradiţie marinărească naţională modernă.

Prin „actuala” generaţie de navigatori, se face referire la promoţiile ce au ieşit de pe băncile şcolii în ultimii ani, care lucrează în flota internaţională, cu echipaje multinaţionale și îşi desfăşoară activitatea într-un mediu de lucru puternic influenţat de amestecul de culturi existent actualmente la bord.

Prima diferenţa dintre generaţii este chiar motivaţia alegerii meseriei; înainte tinerii care alegeau să colinde mările şi oceanele lumii, o făceau poate din dorinţa de a fi liberi, de a vedea locuri, de a descoperi culturi noi (să scape într-un fel şi într-o anumită măsură de comunismul mioritic) și nu în ultimul rând aspectele financiare. Acum însă, pot spune că motivaţia primordială ce îi îndeamnă pe tineri să se îndrepte spre acest job este, după cum spuneau unii cadeţi prin agenţii până să ne lovească criza, remuneraţia.

Foarte importantă este şi provenienţa tinerilor care intră pe băncile instituţiilor de învăţământ, principiile, educaţia, bagajul de cunoștințe dobândit în învăţământul preuniversitar, care în mod sigur influenţează parcusul oricărui student în timpul anilor de facultate.

Sistemul de învățământ şi programa, în care am fost şi suntem formaţi, nu diferă cu mult prin conţinut, însă abordarea a evoluat în privinţa satisfacerii cerinţelor pieţei de muncă. Atmosfera şi viaţa de student s-au schimbat, în trecut procesul de învăţământ fiind mult mai strict,  pot să spun că relaţiile dintre studenţi erau mai strânse, asta făcând ca anii de studenţie să fie o experienţă în adevăratul sens al cuvântului. Acum viziunea în ansamblu a studenţilor s-a modernizat corespunzător noilor perspective, iar priorităţile în ceea ce priveşte învăţătura s-au reorganizat .

Un aspect esenţial al comparaţiei celor două generaţii privind pregătirea profesională a oricărui viitor navigator este practică ambarcată asigurată, de preferat, la bordul unei nave şcoală.

Nu se poate concepe ca o instituţie de învăţământ superior de marină să nu aibă o  NAVĂ ŞCOALĂ! EA este abecedarul practicii meseriei de marinar.

Pe puntea EI:

– simţi pentru prima dată legănarea mării, prin mişcările line şi protectoare ale navei, de care te legi pentru totdeauna…;
– simţi pentru prima dată supărarea mării, loviturile valurilor ei furioase în bordurile de oţel ale navei, dar şi devotamentul cu care nava te apără!;
– înveţi să îi simţi legănarea şi să devii împreună cu ea o singură fiinţă;
– noţiunile teoretice învăţate le verifici aplicându-le în practică fiecărui moment trăit, devenind încrezător în puteriile tale!

 (DEBOVEANU M. „Tratat de Manevra Navei”, vol I, ed. a II-a, Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2001.)

Faptul că în trecut exista, în cadrul flotei naţionale, o navă şcoală specializată la bordul căreia practică se făcea într-un cadru organizat iar voiajul de practică, asigurat de instituţia de învăţământ, a facilitat evoluţia rapidă a studenţilor dar şi absorbţia acestora în domeniu. În plus, doar pentru că pe timpul practicii erai alături de colegii tăi, făcea din voiaj o adevărată aventură iar prezenţa la bord a profesorilor de specialitate te ajuta enorm la punerea în practică şi dobândirea abilităților necesare pentru a deveni pe viitor un navigator profesionist.

În prezent, responsabilitatea asigurării voiajului de practică revine în mare parte studenţilor care aplică personal prin intermediul agenţiilor de crewing iar  în unele cazuri direct la armator. Criza financiară a lovit din plin shippingul, aspect ce a redus numărul de „open positions” pentru funcţia de cadet, indiferent de specializare. Piaţa muncii este internaţională, astfel suntem nevoiţi să concurăm cu diferite naţionalităţi, selecţia se face în baza unor teste de specialitate iar principiile de selecţie sunt riguroase şi nu de puţine ori se cere experienţă pe funcţie, atunci când se face recrutarea. O experienţă care, de multe ori, ţi se cere atunci când personal asta urmăreşti să dobândeşti, fiind la început de drum. Tot lipsa profundă a locurilor de cadeţi a dus la apariţia unor practici „neconcurentiale” din mai multe puncte de vedere sub aspectul şanselor reale de a ajunge la bordul unei nave pentru a putea să îţi efectuezi stagiul de ambarcare. Odată ajunşi la bord, cadeţii, fie pe funcţia corespunzătoare fie pe cea de OS – aceasta fiind o practică des întâlnită – nu au numai atribuţiuni conform fişei postului şi astfel eficienţa voiajului de practică este oarecum redusă. Insă atâta timp cât eşti pe mare trebuie să fructifici din plin şansa de a învăţa şi a pune în aplicare ceea ce ai fost învăţat în şcoală iar asta depinde numai şi numai de cel ce reuşeşte să ajungă pe navă.

După teriminarea stagiului urmată de susţinerea examenului pentru obţinerea brevetului, începe o nouă aventură pe uscat. După cum spuneam, în prezent noi activăm pe o piaţă a muncii internaţională, extrem de competitivă, pretenţioasă din toate punctele de vedere, iar dobândirea unui job în cadrul unei companii străine poate fi în continuare un target destul de dificil de atins.

Există, însă, și absolvenţi care au posibilitatea să îşi continue drumul în carieră alături de companiile ce i-au recrutat ca şi cadeţi şi le permit să avanseze în timp util dar mai ales în condiţii bune. Totul depinde de nivelul de profesionalism şi de conduita pe care o ai la bord, însă contează enorm de mult şi perspectivele oferite de compania pentru care lucrăm și  modul în care aceștia din urmă îşi manageriaza resursa umană.

Cândva studiile se finalizau cu repartiţia absolvenţilor în cadrul întreprinderilor/societăţilor naţionale de navigaţie, care la vremea respectivă reprezentau în mare parte cererea de navigatori şi asigurau locurile de muncă pentru acestea, simplificând metamorfozarea de la ofiţer stagiar la ofiţer de marină.

Viaţa pe mare s-a schimbat, echipajele s-au redus ca număr, legislaţia a adus pe lângă sporirea siguranţei și un volum mare de acte ce trebuie întocmite la bord, activități care pentru cei ce nu erau atât de obişnuiţi în trecut cu munca de birou, reprezintă acum un plus de stres. Operarea navelor în terminale s-a redus ca timp, controalele şi auditările au sporit, iar totul trebuie realizat într-un ritm ce câteodată poate fi ameţitor. De asemenea, amalgamul de naţionalităţi prezent la bord a schimbat atmosfera faţă de cum era pe când echipajele erau româneşti, uneori te poţi trezi marginalizat sau chiar promovarea poate veni mai greu dacă nu ai aceeaşi naţionalitate cu şefii tăi ierarhici.

Şi tradiţiile marinăreşti au evoluat în timp, acum nunţile sunt şedinţe de team building sau protecţia muncii, buful este o noţiune efemeră, pescuitul la pupa este tot mai des înlocuit cu barbeque, botezurile marinăreşti se fac de cele mai multe ori doar la Ecuator şi mai rar să fii tratat cu tot tacâmul.

Poate ar fi mai multe de spus despre acest subiect, însă sperăm ca aici să putem facilita transmiterea de informaţii între generații

După cum ştiţi, sunt multe de discutat, mai ales în condiţiile actuale când, din cauza “crizei” şi a lipsei unei flote de stat, posturile de cadeţi sunt limitate la număr în comparaţie  numărul de absolvenţi din promoţiile ultimilor ani. Vă invităm pe cei care sunt deja comandanţi, şefi mecanici, ofiţeri sau nebrevetati să vă implicați în discuţii şi să ne sprijinți pe noi cei care ne aflăm la început de drum în cariera de navigatori.

Lasă un comentariu