Comandantul navei si echipajul

Este o vorbă: cărțile din cărți se scriu. Este și firesc într-un fel, căci nu o să mai inventeze nimeni roata ce deja a fost inventată. Dar o poate reinventa sau, mai precis, a o adapta la nevoile din prezent ale societății, funcție de tehnologiile de actualitate și a găsi noi aplicații și utilizări ale ei.

Tot așa este si cu ceea ce veți citi în continuare. Rolul comandantului și al echipajului său a fost, de când s-au inventat corăbiile și până în prezent, cam aceleași. Ceea ce s-a schimbat ține, pe de o parte, de chestiuni de finețe, pe de altă parte de adaptare la societatea de astăzi și legislația în vigoare.

Am primit cu vreo lună în urmă o carte, mai precis ”Tratat de Transport Maritim” al domnului Căpitan de Cursă Lungă Valentin A. Stan, o carte minunată ce nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui viitor ofițer de marină comercială. Intrând in conținutul ei, m-am gandit că nu ar fi rău să împărtășesc și aici, parte din capitolul 2 al acesteia și din care voi cita in continuare.

2014-03-25 16.05.32

Cu rugămintea, având în vedere data la care a fost scris tratatul, să înlocuiți dumneavoastră un RSB cu ISM, un RIPAM cu COLREG, ș.a.

Comandantul este persoana investită cu comanda unică și răspunde în fața legii de conducerea sigură a navei și echipajului. Prin răspunderea pe care o are pentru evectuarea transportului de mărfuri și pentru sarcinile care îi revin în acest scop, îndeplinește două funcții de bază:

  • Ca agent și reprezentant al armatorului;
  • Ca agent prezumat al proprietarului mărfii.

Pentru exercitarea funcțiilor sale, comandantul are autoritate deplnă, iar ca posesor al brevetului de căpitan de cursă lungă, îndeplinește la bord funcția de șef suprem.

Autoritatea comandantului

Comandantul unei nave este întotdeauna autorizat să întreprindă orice acțiune normal necesară pentru siguranța echipajului, navei și mărfii transportate și pentru executarea corespunzătoare a voiajului.

Îndatoririle comandantului

Îndatoririle principale ale comandantului derivă din legile și reglementările naționale precum și din convențiile internaționale.
O preocupare constantă a comandantului navei este de a acționa în interesul armatorului, pentru securitatea navei și a încărcăturii precum și pentru bunul mers al întregii activități la bord. Față de proprietarul mărfii, comandantul are datoria să transporte marfa la destinație cu aceeași navă.
Comandantul trebuie să țină la curent pe armator cu toate problemele care afectează interesele acestuia și să-i transmită oportun toate detaliile referitoare la întârzieri sau accidente.
Comandantul nu trebuie să semneze documente, de orice natură, fără a le verifica cu toată atenția și a se asigura că a înțeles pe deplin conținutul lor.
În timpul voiajului comandantul are datoria să nu devieze nava nejustificat de la itinerariul ei stabilit prin contract și să asigure voiajului o operativitate rezonabilă. Trebuie să întreprindă tot ce este necesar pentru îndeplinirea contractului.
Una dintre îndatoririle nautice de cea mai mare importanță care revine comandantului este de a conduce nava în deplină siguranță, prezența sa pe comandă fiind obligatorie pe vreme rea, vizibilitate redusă, la trecerea prin ecluze, navigația prin canale și prin strâmtori, la intrarea și ieșirea din porturi și ori de câte ori situația o impune.
Când nava întâmpină evenimente extraordinare comandantul este obligat să depună protest de mare în conformitate cu legislația locului.
În împrejurări excepționale, când este în pericol siguranța echipajului, navei sau încărcăturii, comandantul este ajutat în luarea măsurilor de consiliul de bord.
Comandantul trebuie să respecte cu strictețe regulile internaționale de prevenire a abordajelor și să pretindă același lucru ofițerilor bordului și, în calitate de reprezentant al armatorului, trebuie să acționeze permanent pentru menținerea navei în bună stare de navigabilitate. În caz de abordaj va acorda toată asistența posibilă celeilalte nave implicate.
În calitatea de ofițer public, conferită prin lege, comandantului, în anumite circumstanțe, îi revin îndatoriri privind oficializarea nașterilor, căsătorii sau decese intervenite în timpul voiajului.

Răspunderile comandantului

Dacă, acționând prin extinderea autorității, rezultă pierderi sau daune determinate de acțiuni greșite sau din neglijență, comandantul este direct răspunzător. De exemplu, dacă deviază nejustificat de la itinerariul stabilit prin contract, comandantul va fi în totalitate răspunzător față de armator pentruorice pierderi sau avarii rezultate.
… răspunde concret de încărcarea, stivuirea, amararea, conservarea și descărcarea marfurilor.
Răspunde de conducerea navei ăn siguranță, de organizarea și conducerea activităților la bord, de pregătirea echipajului pentru apărarea și menținerea vitalității navei, pentru prevenirea și stingerea incendiilor.
Comandantul răspunde de menținerea navei în bună stare de navigabilitate și asigurarea stabilității acesteia pe toată durata voiajului. Răspunde de folosirea eficientă a capacității de încărcare a navei, întocmind în acest scop planul de încărcare, calculul inițial de stabilitate și planul de amarare.
Potrivit prevederilor Codului comercial, comandantul este personal răspunzător de urmările erorilor sau neglijențelor sale, cu excepția cazurilor fortuite sau de forță majoră. Răspunde penal, dacă neîndeplinindu-și conștiincios obligațiile, pune în pericol expedișia maritimă, conducând astfel la compromiterea interesului public, precum și în cazurile în care, din culpa sa, se produc accidente soldate cu pierderi de vieți omenești.
Comandantul este răspunzător pentru părăsirea sau abandonarea navei în timpul voiajului în alte condiții decât cele prevăzute de lege. Abandonarea nelegală antrenează răspunderea personală. Abandonarea navei în caz de pericol se face cu consultarea consiliului de bord și nu înainte de a fi organizat și efectuat salvarea pasagerilor, echipajului și, eventual, a mărfurilor de valoare.
Comandantului îi revine datoria de onoare de a părăsi ultimul nava abandonată și este obligat să preia cu sine, pe cât posibil, jurnalele de bord și de mașini, documentele importante și alte valori.

Relațiile comandantului cu ofițerii bordului

Interesul evident al armatorului este ca la bordul navelor sale să existe o atmosferă destinsă și eficientă pentru bunul mers al activității. De asemenea, este bine cunoscut faptul că, în cea mai mare parte, buna conviețuire la bord, spiritul de ordine și disciplină depinde de comandantul navei. În sensul celor menționate, comandantul are un sprijin esențial și substanțial în ofițerii bordului, care au obligația să execute întocmai ordinele sale și să urmărească permanent ca și ceilalți membri ai echipajului să aibă o comportare corespunzătoare.
Ofițerii de punte trebuie să fie încurajați în participarea activă și respinsabilă la ținerea navigației și să fie întotdeauna informați despre intențiile comandantului în problema respectivă.
Ordinele scrise și cele de noapte trebuie să fie specificate clar și concis.
Să nu permită sub nicio forma, niciunui ofițer, în situația în care are dubii privind poziția navei, să se scuze cu: ”mi-a fost frică să-l anunț pe comandant”, sau ”m-am jenat să-l sun pe comandant” ori alte forme de aceeași proastă factură. Un bun comandant are întotdeauna în vedere că este mai bine să fie chemat de zece ori degeaba decât să nu fie chemat o dată, atunci când prezența sa pe comandă era urgent necesară. Orice ofițer trebuie să fie convins că atunci când este necesar sau prudent pentru el să-l cheme pe comandant, mai întâi de toate o face pentru siguranța navei.
Comandantul trebuie să verifice ca fiecare ofițer să cunoască și să îndeplinească îndatoririle ce-i revin, astfel ca fricțiunile , care de multe ori survin în familia ofițerilor datorită interferării unuia cu obligațiile altuia, să fie evitate.
Ori de câte ori comandantul urcă pe comandă. și în special în zone cu trafic intens, trebuie să fie clar cunoscut ofițerului de cart intențiile sale privind navigația. Aceasta nu numai pentru a nu-l încurca pe ofițer, dar o poziție neclară poate fi sursă de pericole. De asemenea, trebuie să aibă în vedere că un tânăr ofițer, de regulă,este timid și nu-l va întreba pe comandant despre poziția și intenția sa.
Atunci când comandantul observă la un ofițer slabiciuni în activitatea sa, mult mai folositor este să-l instruiască decât să-l apostrofeze nejustificat.
De o deosebită importanță sunt relațiile comandantului cu șeful mecanic și ofițerii mecanici. Este bine ca șeful mecanic să primească la timp instrucțiuni privind plecarea și sosirea navei, intențiile comandantului privind regimul de viteză, durata probabilă a staționării în port sau la ancoră etc.
Comandantul, prin cooperarea cu șeful mecanic, trebuie să cunoască întotdeauna situația exactă a combustibilului.
Prin atitudinea sa, comandantul nu trebuie să avantajeze nejustificat, sub nicio formă, pe ofițerii de punte față de cei mecanici, sau invers.
Când comandantul intenționează să efectueze un control în compartimentul mașini privind curățenia, ordinea, modul de efectuarea a cartului, etc., este bine să fie însoțit de șeful mecanic cu care, în prealabil, stabilește modul de efectuare a controlului.
În situațiile de avarii la mașină, comandantul va informa armatorul asupra acestora, va furniza detalii și va sugera soluții numaiprin consultarea șefului mecanic. Instrucțiunile primite de la armator vor fi analizate cu șeful mecanic și împreună vor stabili măsurile de urmat.

Echipajul navei

Persoanele îmbarcate la bordul unei nave, înscrise în rolul de echipaj și care îndeplinesc o anumită funcție potrivit calificării lor marinărești, formează echipajul navei.
Odata cu înscrierea în rolul de echipaj, navigatorul are obligație să respecte legile și reglementările interne și internaționale (după caz) în vigoare referitoare la marina comercială.
Una dintre principalele îndatoriri ale echipajului este de a-și perfecționa permanent instruirea profesională, să cunoască la perfecție nava și instalațiile debord și să acționeze pentru folosirea eficientă a acestora. Să cunoască mijloacele și materialele de vitalitate și de stingere a incendiilor, modul de folosire a acestora și să execute întocmai atribuțiile ce-i revin prin roluri.
Echipajul navei trebuie să cunoască și să aplice prevederile regulamentului serviciului la bord, ale celorlalte regulamente, instrucțiunilor și normelor interne și internaționale privind transportul maritim.
Prin contract, armatorul este obligat să folosească pe fiecare membru de echipaj potrivit pregătirii și funcției acestuia și să-i asigure salariul, hrana și celelalte drepturi stabilite.

Autorul încheie capitolul într-o notă deosebită descriind in câteva cuvinte marinarii și activitatea pe care aceștia o desfășoară:

Activitatea marinăreasca a unui echipaj este deosebit de complexă, plină de riscuri și responsabilități. Este o muncă grea, periculoasă dar o muncă adevărată, proprie numai celor puternici și curajoși. Când cei din jur vor înțelege acest lucru, poate atunci marinarii vor fi respectați și considerați oameni deosebiți, cum de altfel sunt.

Lasă un comentariu