Adevar sau provocare?

Mai degraba promovare. Si inca una ce se potriveste ca o manusa zilelor si meleagurilor noastre: prosteala pe fata!

Nu vreau sa pozez in postura de justitiar, in Romania Superman insusi nu ar avea nici cea mai mica sansa, dar nu poti nici sa stai cu mainile in san cand vezi asa ceva. Asadar, la o simpla cautare pe binecunoscutul google, mi s-a returnat in rezultate un link catre site-ul vestitului Colegiu Nautic Roman, respectiv o pagina cu doua aprecieri ale cadetilor in urma voiajelor de practica ambarcata. Oare doar doi din studentii lor au efectuat voiaje de practica ambarcata?

Una dintre ele este a unui student cu care am mai schimbat personal cateva cuvinte, iar pe cealalta o aveti in randurile de mai jos.

12.12.2011: Buna ziua, sunt Buliga Iulian, cadet al Colegiului Nautic Roman. M-am imbarcat pe nava KALLO al companiei METKAR pe data de 23 noiembrie 2011, in aceiasi zi am incheiat si contractul cu compania. Nava KALLO are un echipaj de 14 marinari, din care 6 membri sunt din Siria si 8 membri sunt din Romania. Nava are lungimea de 94 de metri si latimea de 14 metri, viteza maxima de 9 nd, este o nava veche (construita in anul 1967), dar are o manevrabilitate foarte buna si o capacitate de incarcare pana la 3600 de tone. Comandantul Navei este dl. CLC Vasile Zegheru. Pe toată perioada ambarcării de până acum am fost respectat si tratat ca un membru al echipajului, nu am avut probleme, suntem ca o „familie”. Mancare buna, desi ma cam speriasem cand am auzit ca bucatarul este sirian, curatenia este facuta de marinari, camera in care stau este curata si comfortabila. Rolul meu a fost si este acela de ”umbră” a ofiterului punte 2, fac cart de la 12 la 16 si de la 00 la 04, 8 ore pe zi petrecute pe comanda de navigatie. Domnule Cojocaru va spun cu mare sinceritate că am trecut foarte usor si bine peste acel pas pe care în general cadeti il trec mai greu, atunci cand nu sunt respectati ca membri ai echipajului sau ca viitori ofiteri . Am nimerit pe o nava in care pot sa imi petrec toata cadetia invatand intradevar rolul unui ofiter de navigatie. Un echipaj bun iti ofera o placere in a naviga.

vezi aici postarea originala.

And now, let the party begin:

  1. domnule Buliga, da-mi voie sa iti spun ca esti student al Colegiului Nautic Roman iar cadet este functia pe care esti incadrat matale pe nava … bla bla bla.
  2. nava nu apartine companiei METKAR. Aceasta companie este, printre altele, una de crewing, ceea ce inseamna ca asigura servicii de personal in contul companiei care detine nava KALLO. Daca s-ar uita in carnetul lui de marinar. domnul cadet ar putea vedea ca stampila din dreptul ambarcarii/debarcarii apartine unei alte companii. Acest detaliu este unul cu care domnul cadet ar fi trebuit, in calitatea dansului de viitor ofiter maritim, sa se fi familiarizat in perioada de practica ambarcata. MINIMUM!
  3. afirmatia in ceea ce priveste chestiunea cu mancarea la bord mi se pare destul de … trasa de par. Cunoscand indeaproape standardele „Metkarului”, as putea foarte simplu ori sa il contrazic, ori sa trag concluzia ca domnul cadet nu stie ce inseamna mancare buna. Bineinteles ca nici el nu crede, iar ce scrie acolo este doar propaganda.
  4. sa discutam putin si despre rolul lui la bordul navei. Domnul cadet afirma ca pe perioada voiajului „Rolul meu a fost si este acela de «umbră» a ofiterului punte 2.” De ce nu sunt de acord cu el? Pentru ca la efectuarea unui un calcul simplu ar rezulta urmatoarele: comandant, capitan, cadet, nostrom, 3 marinari, bucatar, sef mecanic, of 2 mecanic si 3 motoristi si electrician ar face suma aceea de 14 marinari de la bordul navei KALLO (cei cu caractere in italic sunt sirienii 🙂 ). Sa mai spun ca poate au avut si un sudor? Nu mai spun si lansez intrebarea urmatoare: unde e ofiterul II punte ca mie nu prea imi iese socoteala.
  5. mai sunt si alte aspecte care tin ba de exprimarea in limba materna, dar aici ar fi de inteles dat fiind faptul ca omul a convietuit in preajma unor sirieni sau altele care tin de faptul ca tot acest articol postat pe site-ul CNR este unul de propaganda, lucru pe care se bazeaza foarte mult colegiul cu pricina, iar odata ajuns in interior realizezi ca lucrurile stau de fapt altfel de cum se vad de afara. Tipic romanesc!

Inainte de final as vrea sa mentionez ca acest articol nu are rolul de a defaima Colegiul Nautic Roman sau compania Metkar Shipping and Trading – faima acestor doua institutii nu va disparea in urma a ceea ce scriu eu aici. Am scris acest articol doar pentru ca, cunoscand din propria experienta anumite aspecte, doresc ca cei ce mai citesc pe ici pe colo sa stie ca lucrurile nu stau chiar intocmai cum le transmite domnul cadet. E drept ca experienta reala a cadetului cu pricina nu poate fi relatata pe site-ul colegiului, deoarece in acest caz ar intra in contradictie cu modul de promovare al institutiei de invatamant „semi-superior”. Sunt, de altfel, lucruri care tin pe de o parte de compania in cauza, iar de cealalta parte de viata pe mare in general. Un alt aspect este acela ca niciodata nu am catalogat (atat cat pot sa o fac eu) un navigator dupa ce institutie de invatamant de marina a absolvit. Pe peste tot sunt „meseriasi” si de o parte si de cealalta.

Si ar mai fi multe altfel de lucruri de spus sub aspectele de mai sus, doar ca nu am „chef” sa le scriu aici. Sunt chestiuni pe care le cunoastem marea majoritate dintre noi si care circula doar sub forma de discutii la un pahar.

In rest, numai de bine iar daca ai o parere sau ai ceva de spus, stii deja ca aici ai cuvantul indiferent ce doresti sa spui. Opinia ta conteaza pentru cei ce vin din urma.

4 gânduri despre “Adevar sau provocare?

  1. din seria „da’ ce, ti-au murit laudatorii?”
    punct ochit – punct lovit. da si eu am visat odata ca serveau cordon bleu (de la halatul pufos de baie) la masa, dar cel mai tare ma deranjeaza cand isi exprima unii asa opiniile (mai mult sau mai putin avizate) in mod oficial si nu stiu fratele meu (si dusmanii mei ) sa se exprime corect macar in limba romana! ce publicitate … ma scuzati, dar cum faci publicitate cand nu stii sa scrii? alta e cand scrii pe un chat (de orice natura), pe un facebook,etc (se mai accepta o litera mancata sau un „i” in minus) dar nu e numai o greseala de redactare si sigur nu e ceva accidental. va rog, de dragul celor care mai inteleg ce citesc, as aprecia daca s-ar oferi cineva mai scolit sa administreze comentariile, parerile, povestile de genul acesta. stiu ca nu e datoria unei universitati sa alfabetizeze studentii, dar…
    data viitoare poate se gaseste un student pasionat de literatura SF si/sau jurnalism sa le posteze ceva mai de calitate, pe cuvant ca as aprecia mai mult, macar pentru talentul beletristic / advertising.
    Institutia in sine e treaba ei ce face si ce standarde impune, dar tu ca persoana cu studii „semi-superioare” (ca sa citez… 😛 ) ar trebui sa demonstrezi ceea ce vrei sa demontrezi, nu contrariul. anyway, cand am citit minunata experienta de cated privilegiat mi-au venit in minte 2 lucruri (un contraexemplu tragi-comic, si „marturiile” de pe la teleshopping / site-uri care urmaresc plasarea unui produs. Acele marturii celebre, scrise de persoane cat se poate de diferite ( ??? ) si postate in decurs de 2 zile, la cate 15 minute diferenta temporala… si ce sa vezi pare ca se completeaza reciproc si iti ghicesc exact gandurile si dorintele. gen „mancare ca la mama acasa, mai ceva”, „rezultate spectaculoase”, „succes”, „stima de sine”, and so on… Din reclama pe care o aducem in discutie mai lipseau sirenele ude toate, crewbar-ul (daca tot facem ceva sa facem pana la capat), prieteniile internationale si vizitele de dupa…
    „si au trait fericiti pana la adanci batranete”

  2. @sasha Crezi ca la Metkar se ajunge asa cu una cu doua? Baiataul asta a fost recomandat de catre CNR, nu s-a dus de capul lui. Stii si tu foarte bine ca in ziua de azi daca nu te recomanda cineva, mai greu sa intri. Bineinteles, nu e imposibil.

  3. Am 2 ani de cand caut sa imi fac stagiul de practica (intre timp am terminat facultatea )
    Am fost la metkar cand avea sediul in incinta port acuma e pe soseaua Mangaliei (vis-a-vis de real – deasemenea vizite si telefoame).
    Doamna secretara de acolo mi-a zis in fata : „Daca nu ai pe cineva e greu …tare !!”(ma cumostea deja ca trecusem insistent pe acolo)
    E greu peste tot dar din ce informatii am eu, mai toate navele au cadeti la bord si asta ma incurajat si o sa continui sa caut si in alte parti si pe alte cai !

    Si aveti dreptate: NU !!! E IMPOSIBIL !!!

Lasă un comentariu