Am revenit !

Am revenit, in cele din urma. Am revenit din voiaje, atat eu cat si Vlad (el mai devreme), dar revenim si cu noi postari pe blog.

Din pacate, cu mai bine de doua luni inainte, in urma unei greseli personale, am sters toata baza de date a blogului si, cum nu facusem niciun back-up s-a ajuns la pierderea tuturor postarilor, comentariilor, poze etc. Imi cer scuze pentru inconvenient si revin acum cu prima postare de dupa aceasta perioada de pauza dar si dupa voiajul in care am fost plecat.

Princess Juana K

Asadar, pentru cei care nu au apucat sa citeasca postarile din timpul voiajului, e bine de stiut ca am plecat pe data de 22 Aprilie, m-am ambarcat in Constanta-rada pe un Bulk Carrier de 18000TDW. Daca celelalte doua voiaje le facusem pe nave General Cargo de 8700TDW, obisnuit fiind cu marimea acelor nave, nu va pot spune cat de impunatoare mi s-a parut silueta navei pe cand ma apropiam cu salupa de ea, mai ales ca nava era in ballast condition. Am urcat la bord unde ne astepta comandantul, iar daca pe capitan il cunostea dinainte, eu am fost intampinat cu intrebarea: „ai mai facut cart singur?”. Am mai spus-o si in postarile precedente: la comapnia unde mi-am facut cadetia, cadetii fac cart singuri, la punte nefiind ofiter II ci doar comandant si capitan. Era o conditie a acestui comandant pentru cadeti, sa fie in stare sa isi duca cartul. Varsta impreuna cu alti factori nu ii permiteau la ca in cazul altor comandanti si capitani sa mai stea sa initieze cadeti in tainele efectuarii cartului pe puntea de comanda si ca atare avea nevoie de un cadet care sa stie ce are de facut si care doar sa ia in primire. Si nu era vorba doar de a-mi face cartul 12-04 (cartul cainelui) singur; pe langa asta am avut de intocmit documentele ISM, documentele de sosire/plecare din porturi si multe alte activitati de la nava din dreptul ofiterului II. Omul nostru avea nevoie de cineva matur si responsabil pe care sa se poata baza, iar in mare masura consider ca am facut fata cu brio cerintelor si tuturor situatiilor in care am fost solicitat. Am urcat la cabina cu bagajul, m-am schimbat si am mers sa mananc deoarece eram plecat de la 8 dimineata iar la vapor am ajuns in jur de 12. Am sarit peste pauza de dupa masa si am urcat in comanda pentru a face cunostinta cu aparatura de navigatie urmad imediat apoi sa pregatesc voiajul. In cam doua ore dupa ce am sosit la bord am ridicat ancora si am luat drum Sevastopol – primul port de incarcare.

Echipajul…

Usor, am facut cunostinta si cu ceilalti membri ai echipajului: in total eram 10 romani si 6 sirieni. Un echipaj precum un dalmatian din punct de vedere profesional, multi fiind nemultumiti de cum si-a facut bucatarul treaba. Cum bine stim, nu de putine ori, mancarea contribuie la un moral ridicat al echipajului. Ei bine, chiar daca el si-a batut joc de noi prin felul cum si-a facut treaba, ne-am incapatanat si noi si nu am stat tristi: ne-am ridicat noi moralul cum am putut altfel. O alta problema, cel putin pentru mine personal, a fost capitanul care chiar nu pot sa imi dau seama pentru ce altceva venise acolo, altceva decat pentru bani. Si tot voiajul a trebuit sa ii ascult(am) povestile despre problemele personale pe care le lasase acasa sau cele care se ivisera dupa plecarea sa. Atunci cand refuzam sa il ascult pentru ca treceau uneori si ore intregi in care se repeta prin mai tot ce spunea, eram catalogat nepoliticos. Nu prea inteleg eu cum e cu politetea asta din zilele noastre, dar daca consideri ca spunand ca tine si facand ca mine este politicos, apai nu-i bai pentru mine. Dar sa nu creada cineva ca il respect mai mult doar pentru ca ii vorbesc cu „dumneavoastra”; consider ca respectul vine din alte lucruri si mai putin din apelativul pe care il folosesc. Chiar daca ai cu nu stiu cate trese in plus pe umarul tau fata de al meu (pe care chiar daca in momentul de fata chiar nu se afla niciuna) sa nu te astepti sa iti arat respect daca nu o faci si tu. Nu ma intereseaza cine esti, daca nu ma respecti, nu te respect. Punct. Nu sunt un razboinic de fel, nu sunt un razvratit sau vreun iresponsabil, insa consider ca respectul vine din respect si ca indiferent de statut sau ce functie ai, trebuie sa arati respect celor din jur. Si asta cu atat mai mult cu cat oamenii din subordinea ta sunt cei cu care iti faci treaba la vapor.

Ar fi nedrept sa nu ii mentionez pe cei cu care m-am inteles foarte bine in acest voiaj si vreau in mod deosebit sa ii salut si pe aceasta cale pe Liviu, nea Costica, pe Vali si pe nea Cornel.

Voiajul

La inceput, porturile de incarcare au fost o noutate pentru mine. Sevastopol, Novorossiysk, Iskenderun si Nemrut sunt porturi pe unde nu mai fusesem pana atunci. Apoi Nemrut s-a repetat de inca doua ori si aveam impresia ca va concura cu Alexandria la numarul de vizite, dar nu a fost asa. De fiecare data, la fe ca si in voiajele precedente , Alexandria a fost portul de destinatie al marfii transportate. De asemenea, Alexandria este portul unde m-am simtit cel mai bine: stiam care este mersul in ceea ce priveste mai toate aspectele – cumparaturi, o bere, plimbari de recreere, ma cunosteam cu agentii pe care ii salut pe aceasta cale (Mahmoud si Abdulaziz), eram obisnuit cu stilul de lucru al muncitorilor (chiar daca era unul foarte dificil pentru noi si greu de acceptat). Apoi, intr-un moment in care credeam ca va urma o rada Constanta, am primit voiajul de Mariupol. Se pare ca nu puteam sa nu mai trec inca o data prin Marea Azov asa cum am facut-o in 2009 dar si in 2010. Dupa incarcarea din Mariupol eu m-am debarcat la Istanbul si am venit acasa.

Final de cadetie

In primul meu an pe mare ce a insumat 3 contracte, am vizitat (daca pot spune asa) Mariupol, Octyabrsk si Sevastopol – Ucraina, Novorossiysk – Rusia, Istanbul, Iskenderun si Nemrut – Turcia, Alexandria – Egipt, Sfax – Tunisia, Oran – Algeria si Casablanca – Maroc, am intrat de doua ori cu nava in portul Constanta, am traversat patru stramtori: Kerch , Bosfor, Dardanele si Gibraltar, am navigat in Marea Neagra, Marea Azov, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic. Am fost sub comanda a 6 comandanti si 5 capitani, am navigat cu romani, sirieni si un ucrainian si toate acestea pe 3 nave – doua GC de 8700TDW si un BC de 18000TDW, am cunoscut oameni deosebiti, marinari desavarsiti dar si puslamale (deh, padure fara uscaturi nu se poate), am vazut nenumarate apusuri si rasarituri si m-am bucurat de viata pe mare careia incep sa ii simt dorul la scurta vreme dupa debarcare.

Meseria aceasta – generic vorbind – este una frumoasa, cu avantajele si dezavantajele ei, cu multe obstacole peste care nu treci usor si nu de putine ori raman semne adanci. Insa atunci cand ajungi acasa parca totul se schimba si „ranile” dobandite in lupta cu marea iti sunt vindecate de revedearea cu cei dragi.

Bine v-am regasit!

3 gânduri despre “Am revenit !

Lasă un comentariu