>Uzantele Porturilor – cadourile oferite autoritatiilor

>

Fiecare port din lume isi desfasoara activitatea in baza unor uzante (practici sau reguli, scrise sau nescrise) care permit indeplinirea in siguranta a functiilor pe care le are portul. In marea majoritate a porturilor comerciale din lume se obisnuieste din traditie ca din partea navei sa se ofere atentii pentru autoritati din bun simt, mai ceva ca atunci cand mergem in vizita si nu o facem cu mana goala. Pentru aceste mici atentii armatorii asigura sume de bani sau bunuri comandantului navei pentru protocol. De cele mai multe ori aceste mici cadouri constau in tigari, cafea, bauturi alcoolice (acolo unde este permis) si uneori bunatati de la cambuza (se practica prin porturi din tari mai putin dezvoltate).


Vezi clipul si pe youtube.

Totusi, exista cazuri cand au loc si abuzuri din partea autoritatiilor si angajatilor portuari care uneori pot fi nemultumiti de ce li se ofera ajungandu-se chiar la punerea in pericol a navei/navigatiei. De exemplu la manevra de plecare de la cheu legatorii care nu au primit suficient au dat mola tot fara ca sa fi primit ordin de la nava sau cei de la remorcher sa nu elibereze parama (ex: Alexandria si chiar si Casablanca) pana sa li se dea “atentia” cuvenita uneori ajungandu-se la amenintari ca vor taia parama (Constanta). Docherii trebuiesc de asemenea impulsionati pentru a mentine ritmul de munca (caz la Constanta si nu numai cand seful de echipa a venit si a cerut direct ofiterului responsabil cu incarcarea cateva pachete de tigari, fiind foarte insistent, la sfarsitul operatiunilor pe ziua respectiva). 
Un exemplu de abuz este conversatia dintre comandantul navei SINJAR – VTS Alexandria – pilotina cand la un moment dat i se spune comandantului sa nu uite de cadouri pentru port control, pilot si echipajul pilotinei. O alta uzanta in Alexandria este ca diversi angajati portuari (simpli lucratori fara drept de control) sa vina pur si simplu la vapor si, dandu-se drept autoritati sa ceara tigari sau bani. Se prezinta cu un ecuson, scris in araba, si spun: “I am from Port Control, I want to see the Captain”. Am facut o data greseala de a-l duce pe un astfel de individ la comandant fara sa cer detalii despre motivul vizitei. A plecat foarte multumit de cele cateva pachete de tigari primite, dar nu va spun ce mi-am luat eu din partea comandantului.
La vremea respectiva lipsa de experienta in astfel de cazuri a facut sa nu pot face diferenta. Spun asta deoarece, in general si in astfel de cazuri, cei care procedeaza asemenea pot fi identificati dupa imbracaminte si “prezenta”. In alte cazuri vine unul si incepe sa inspecteze nava la exterior si ameninta cu tot felul de chestii, ca fac nu stiu ce rapoarte. 

Ca sa va dati seama de calitatea seviciilor de pilotaj oferite in portul Alexandria ascultati si a doua inregistrare cand nava ajunge la locul de ambarcare a pilotului insa acesta intarzie, comandantul amenintand VTS ca va intoarce nava. Nu sunt putine cazurile cand in Alexadria, in perioade mai aglomerate, autoritatile portuare nu fac fata. Am asteptat si 12 ore pana sa vina pilotul, ne-am intors la ancora in alte cazuri, si, cel mai grav, in situatii limita si de siguranta a navei si navigatiei, autoritatile nu au intervenit desi se stia foarte bine cat de grav putea genera situatia. 

O alta intamplare care mi-a ramas in minte a fost relatata in cartea “Un Ulise intamplator – O suta de zile cu nava Zimnicea”, de Traian Bratianu, cand la Odessa, echipajul de pe salupa care ducea la mal cativa marinari romani, autorul si unul dintre armatorii navei, au fost amenitati ca vor fi  intorsi la nava daca nu vor da 50$, in urma negocierilor ajungandu-se la doar 15$. Tot in Ucraina cei de la controlul sanitar, la verificarea cambuzei se prezinta cu tot felul de genti, cat mai voluminoase si nu ies din cambuza fara sa puna cate ceva in ele.
Fiecare are partea lui, pregatita si nu de putine ori sunt si foarte selectivi. In Alexandria unii piloti nu mai iau tigari si cer cate 10-15$, apa minerala este mai ceva ca vinul de butuc toamna pentru noi (daca le dai apa plata se uita la tine de parca i-ai injurat de Coran), celor de la remorcher daca le-ai luat un pachet din carton – pe asta am facut-o personal – iti rup parama, legatorii, cum spuneam si mai sus, dau mola tot daca nu isi iau cateva pachete de tigari si cate si mai cate. 

Politist la scara vaporului in Alexandria

Tot in Alexandria obiceiul de a cere un pachet de tigari, un suc si sa nu mai spunem de mancare, dar fara a impune acest lucru si fara sa poata avea puterea de a lua masuri in caz contrar, o au cei care stau la scara vaporului si controleaza echipajul la acte cand se coboara pe cheu. Mi s-a intamplat sa ma imbrancesc bine de tot cu unul deoarece, pentru ca nu i-am dat nimic, a gasit el de cuviinta ca dupa terminarea programului de incarcare sa faca nu stiu ce verificari pe vapor. Nu l-am lasat sa urce pe nava – nu are dreptul asta, obligatia lui fiind aceea de a controla shore pass-urile membrilor de echipaj cand coboara pe cheu.

In continuare o lista cu extrase din Guide to Port Entry editia 2009-2010 privind rapoartele primte de la comandanti despre protocol in diverse porturi ale lumii:
  • Constanta: “Large gratuities (coffee, tinned milk, beer) taken by officials”;
  • Alger: “Bonded items must not be given to any persons whatsoever. There have been recent incidences whereby the Algerian Customs services are likely to penalize the ship’s Masters and the recipients will also be in trouble thereafter”;
  • ST.Petersbug: “ Quarantine officials checked all provisions and bonded stores, being provided with gratuities”;
  • Mumbai: ”Gratuities consisted of 18 cartons of cigarettes and one case of beer”. 
Marius Mocanu si Adrian Vlad


Lasă un comentariu